Barbatul Secolului 21 » Cultura

Craciunul azi..Craciun in Antichitate..

alexandra — Wed, 09 Dec 2009 11:05:18 +0000

Inca din perioada Antichitatii luna decembrie este incarcata de mari celebrari si simboluri pe intreg mapamondul.

Cu secole inainte de nastere Domnului Iisus Hristos, oamenii sarbatoreau lumina si nasterea in zilele intunecate ale lui Decembrie. Multi oameni se adunau in urma solstitiului de iarna si se bucurau ca au trecut de orele lungi de intuneric si priveau cu speranta la zilele mai pline de lumina.

Mijlocul iernii a fost de foarte mult timp o perioada a sarbatorilor in toata lumea. Cu secole inainte de aparitia lui Iisus, primii europeni sarbatoareau lumina si intunericul in cele mai intunecate zile ale iernii. Foarte multe popoare petreceau in timpul solstitiului de iarna, cand partea cea mai grea a acesteia trecuse si zilele mai lungi erau mult mai aproape.

Cum sarbatoreau oamenii in functie de locul in care se aflau?

In Scandinavia se sarbatorea asa numita “Yule”, solstitiul de iarna, din 21 decembrie pana in luna ianuarie. Pentru a-si arata recunostinta pentru reintoarcerea soarelui, fii si tati aduceau acasa bucati mari de lemne pe care apoi le ardeau. Dupa aceasta ,urma o petrecere care nu se termina decat dupa stingerea focului, ceea ce putea dura pana la 12 zile.

Scandinavii credeau ca fiecare scanteie din foc reprezenta un vitel sau purcel care urma sa fie nascut in noul an, de aici dorinta ce nutria in sufletul fiecaruia, aceea de a avea un an mai prosper decat cel ce se trecuse.

Sfarsitul lui decembrie era o perioada perfecta pentru sarbatori in aproape toata Europa. In acea perioada majoritatea vitelor erau taiate pentru a nu consuma hrana toata iarna. Pentru multi oameni acestea erau singurele zile cand aveau pe masa carne proaspata, iar in privinta bauturilor, vinul si beria facute in timpul anului erau in sfarsit fermentate si numai bune de baut.

In Germania oamenii il onorau pe zeul pagan Oden in timpul sarbatorii din mijlocul iernii. Oamenii erau insa speriati de Oden deoarce credeau ca acesta zbura prin cerul noptii pentru a-si supraveghea oamenii, ca apoi sa decida cine va muri si cine va trai. Din cauza acestui mit , multi dintre germani alegeau sa stea in casa.

AlexAndra

Alte Subiecte

Cartea de vizita a unui “El”: Istoria Nodului de la Gat si a Cravatei la Bucuresti

alexandra — Tue, 08 Dec 2009 11:37:25 +0000

O trecere în revistă care urmăreşte evoluţia de la eşarfa înnodată din secolul al XVII-lea până la stilul business din zilele noastre, poate fi urmărită la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.

Expoziţia „Noduri italiene“, care va fi deschisă mâine, ora 18.30 la MNAR, face o incursiune în analele unui celebru accesoriu vestimentar: cravata.

Colecţia reuneşte o serie de 150 de cravate, zece costume de bărbaţi din diferite epoci, dotate obligatoriu cu eşarfă, fundă sau papion. Sărbătoarea accesoriului masculin prin excelenţă oferă o imagine de amsamblu legata de istoria costumului naţional şi internaţional, desluşind sensurile unui patrimoniu de valorificat.

Un barbat elegant este definit atat de maniere, cat si de costum si de cravata. Iar tipul de cravata pe care il alegem, precum si tipul de nod, difera in functie de statura, de camasa (gulerul camasii), precum si de eveniment.

Naşii cravatei

Primul accesoriu al garderobei masculine care seamănă cu cravata îşi are originile în secolul III î.d. Hristos, când armatele imperiale ale lui Huang-Ti, suveran al Imperiului Chinez, purtau un fel de cravată. Strămoş al cravatei ar fi putut fi în Roma lui Augustus tunica.

Însă, pioneri ai cravatei propriu-zise au fost ofiţerii regimentului de cavalerie uşoară croată care, ajunşi în Franţa în jurul anului 1936, ca trupă de mercenari în Războiul de 30 de ani, purtau o uniformă prevăzută cu un guler din muselină sau mătase ale cărui capete se încheiau cu o fundă.

Din rămăşiţele dantelei şi din succesul eşarfei croate s-a născut cravata Steinkerque (1692): două răsuciri în jurul gâtului ale unei eşarfe lungi cu capetele cu colţuri, cu un nod desfăcut, capetele încrucişate şi una dintre ele trecută prin butoniera de la haină.

Ludovic al XV-lea chiar a instituit obligaţia de a purta cravate. În anul 1661, ducesa de Lavalliere, favorita regelui, a introdus accesoriul, precursorul cravatei care ulterior va căpăta această denumire şi în lumea modei feminine.
După un secol, cravata neagră a fost la modă. Tot de două ori se răsuceşte în jurul gâtului, iar apoi, pentru a o ţine bine, se face un nod simplu pe piept.

În ciuda schimbării modei şi a metamorfozei obiceiului, conceptul de cravată rezistă şi trece triumfal în secolul XIX, care îl preamăreşte. În anul 1828, se scrie un tratat care îi învaţă pe cititori arta nodului la cravată. La sfârşitul secolului al XIX-lea, modelele cele mai obişnuite sunt cravata în formă de fluture, ascot sau plastron, cu ac, cu capete tăiate în patru colţuri şi nod desfăcut, folosită în noile sporturi.

Cinci decenii mai târziu, în 1925, producătorul de cravate american Jesse Langdorsf a inventat şi definit cravata actuală, lungind-o şi făcând-o mai fixă prin trei segmente de ţesut şi tăind-o oblic.

Ierarhia nodurilor

În iconografia simbolică masculină, nodul a reprezentat uniunea, căsătoria, fertilitatea şi apoi viaţa. Până în anul 1900 exista un singur fel de a face nodul, în anii ’30 s-au mai născut două, pentru ca în 1989 să fie descoperit al patrulea, nodul Pratt.

În 50 de ani de istorie a cravatei au fost cunoscute în întreaga lume numai patru moduri de a înnoda. La sfârşitul anilor ’90 însă, doi cercetători de la Universitatea Cambridge au demonstrat, prin modele matematice, că o cravată convenţională are 85 de noduri posibile.

Poate parea greu de crezut, dar pe langa aspectul sau pur estetic, exista si un alfabet al cravatei, dupa cum urmeaza:

un nod de cravata exagerat de mare poate trada o persoana timida care se teme de aparitiile in public si careia nu ii place deloc sa fie in centrul atentiei, ascunzandu-se practic in spatele cravatei;
un nod mic, aranjat cu cateva cute, spune despre purtatorul lui ca este un barbat “nelinistit”, vesnic in cautare de intalniri, exuberant emotional;
un nod foarte strans, mic si deformat, tradeaza o personalitate tematoare, reticenta si nesigura, mai ales cand vine vorba de propria sexualitate;
un nod ridicat si usor curbat, este eticheta clara a unui mare “vanator de fuste”;
in timp ce o cravata sifonata si murdara este semnul unei crase neglijente.

Sursa: www.adevarul ro

Alte Subiecte

Invitatie la “Divort de Aur”

alexandra — Thu, 03 Dec 2009 10:36:17 +0000

Pe 8 decembrie, ora 19.00, la Palatul Naţional al Copiilor, Tamara Buciuceanu-Botez vă invită la un nou spectacol de excepţie, „Divorţul de aur”. Celebra actriţă îi dă viaţă Tarsitei, coristă de profesie, care împărtăşeşte publicului din experienţa tumultuoasă a unui mariaj de 50 de ani.

Sorin Francu este onorat sa joace intr-un spectacol desavarsit alaturi de una dintre doamnele incontestabile ale teatrului romanesc: “Divortul de aur”, un prilej pentru toti iubitorii de teatru de a o revedea pe celebra actrita stralucind pe scena, evoluand intr-un spectacol in care trecerile sale de la o stare la alta printr-un subiect, o tema ce ne e tuturor aproape, face din aceasta reintalnire un succes artistic pentru actori si o bucurie pentru spectatori.

Nu ratati “Divortul de Aur”, un spectacol de la ras la plans si retur in care sunt onorat sa joc alaturi de Tamara Buciuceanu Botez.”
O comedie cu morala, dar si cu o tusa amara, textul fiind scris special pentru cei doi protagonisti, intr-o regie semnata de Nae Cosmescu, in care se vor regasi toate cuplurile normale ale zilelor noastre.

Textul a fost scris special pentru protagoniştii spectacolului Tamara Buciuceanu şi Sorin Francu, o comedie cu morală, dar şi cu o tuşă amară. Regia este semnată de Nae Cosmescu.

Scurta descriere:

Cu o sală plină, luminile rampei s-au aprins, lăsându-ne să urmărim povestea celor doi – Tarsiţa şi Spirache Piteşteanu. Ea, coristă, el, trombonist la Operetă.
Deşi s-au scurs cincizeci de ani de căsnicie, pe care urmează să şi-i serbeze, împreună cu prietenii, a doua zi, iubirea e încă prezentă şi se observă din tandreţea cu care îşi vorbesc, din reînnoirea jurămintelor pe care şi le-au făcut cu cincizeci de ani în urmă, din gesturile mărunte, din felul în care îşi spun “noapte bună”.
Apoi, urmează visul ei, al Tarsiţei.
Acest vis e, de fapt, ceea ce trăiesc mai toate cuplurile zi de zi: reproşuri, frustrări, adulter, frici, neîmpliniri, dorinţe. Toate, adunate în replici spumoase sau pline de profunzime şi chiar tristete.
Pe scurt, o poveste frumoasa, amuzanta despre realitatile vietii noastre, care cu siguranta va trezi multe întrebări celor prezenti in sala.

Piesa ilustreaza problem cotidiene legate de viata cuplului trecut de “luna de miere” si ajuns la…..”Zodia cancerului”?

Alex Andra

Alte Subiecte

Invitatie la Lectura: Ce i-a spus Einstein barbierului sau. Explicatii la curiozitati amuzante

alexandra — Wed, 02 Dec 2009 11:31:55 +0000

Vã gânditi adesea la enigmele ale vietii?

V-ati întrebat vreodatã de ce oceanul este albastru?

Sau de ce pãsãrile nu se electrocuteazã atunci când stau cocotate pe liniile de înaltã tensiune? Robert L. Wolke, profesor de chimie la Universitatea din Pittsburgh din SUA, vã oferã in cartea sa o serie de rãspunsuri clare si interesante la întrebãri legate de mediul înconjurãtor (unele la care s-ar putea sã nici nu vã fi gândit vreodatã).

Cartea sa vã va purtaîntr-o cãlãtorie pe fundul oceanelor,în spatiu siîn multe alte locuri familiare si mai putin familiare aflateîntre acestea. Veti fi uimiti, amuzati si,în acelasi timp, educati.

Pornind de la ideea ca „stiinta inseamna tot ceea ce vezi, auzi, simti si nu trebuie sa fii Einstein sau om de stiinta ca sa te intrebi de ce vezi, simti sau auzi lucrurile astea, pen-tru ca, in majoritatea cazurilor, raspunsurile sunt incredibil de simple si chiar hazlii“, autorul a luat la analizat cateva dintre cele mai intere-sante „ciudatenii“ la care cineva s-ar putea gandi.
Spre exemplu, „am putea oare contracara incalzirea globala daca toti oamenii din lume ar da drumul la aparatele de aer conditionat si la frigidere, la maximum, si ar lasa usile deschise?“ sau „care dintre cei doi poli este mai rece, Polul Nord sau Polul Sud“?

Fii sincer si spune: Nu esti curios sa afli raspunsurile?

Alex Andra

Alte Subiecte

Invitatie la lectura: “Barbatul de azi explicat femeilor”

alexandra — Thu, 26 Nov 2009 11:35:25 +0000

Aceasta carte reprezinta o calatorie in intimitatea masculina, dezvaluind cititoarelor istoria, fricile si dubiile barbatilor.

Pentru ca am trait pana nu demult intr-o lume dominata de barbati, rezultatul, doar in aparenta surprinzator, a fost ca psihologii si sexologii s-au orientat in primul rand spre cunoasterea sexului frumos si deloc slab. Astfel, cunoasterea barbatului, ca viata psihica si sexualitate, a ramas intr-un plan secund. Mai ales pentru cea mai mare parte a femeilor, el este inca un necunoscut.

Cartea “Tot ce ati vrut sa stiti despre sexul tare fara sa indrazniti sa intrebati” reprezinta o calatorie in intimitatea masculina, dezvaluind cititoarelor istoria, fricile si dubiile barbatilor. Ea ofera solutii pentru situatiile in care «sexul tare» se arata slab, fie ca este vorba de penele sexuale, fie de cele sentimentale (neputinta de a-si exprima sentimentele). Veti descoperi, stimate doamne, fantasmele, pozitiile, miscarile si saruturile care-i fac pe barbati sa vibreze.

Cartea este imparitita in 6 parti care la randul lor sunt divizate in subcapitole: 1.Copilaria barbatului, 2. Ce este un barbat?, 3. Barbatul, iubirea si sexul, 4. In jurul penisului, 5. A face mai bine dragoste, 6. Pene si depanaje.

Gérard Leleu este medic, sexolog si terapeut de cuplu, autor a numeroase carti de succes, dintre care Editura Trei a publicat in limba romana Tratat de mangaieri si Cum sa fim fericiti in cuplu, vol. I (Intimitate, senzualitate si sexualitate), vol. II (intre fidelitate si infidelitate).

Un fel de enciclopedie despre barbat, cartea lui Gérard Leleu sintetizeaza tot ce o femeie ar fi vrut sa stie despre “sexul tare”, dar nu a avut curajul sa intrebe.